“Cartea Revelatiei” cu chipul lui Hristos turnat in plumb.

Cea mai mare descoperire, dupa Manuscrisele de la Marea Moarta
Un presupus portret al lui Iisus a fost descoperit intr-o pestera din Iordania, intr-un codex sacru, turnat pe foite de plumb si sigilat cu inele metalice. Expertii considera ca este vorba de “Cartea Revelatiei”, scrisa chiar in anii urmatori crucificarii Mantuitorului

Majoritatea specialistilor considera ca figura turnata in plumb il reprezinta pe Iisus cu cununa de spini
Imaginea este cea clasica: un tanar cu barba si cu parul lung, ondulat, purtand pe frunte coroana de spini pusa de catre soldatii romani in timpul interogatoriului ordonat de Pilat din Pont. Diferenta intre acest portret si cele deja familiare de pe icoane este insa extraordinara sub raportul emotiei: Cristul din Iordania apare turnat pe foitele de plumb cuprinse intr-un codex datand chiar din secolul I al erei noastre.

Povestea incepe asemanator cu aceea a descoperirii Manuscriselor de la Marea Moarta.
Un beduin a gasit, in urma cu cinci ani, o pestera din Iordania, a carei intrare a fost descoperita dupa ce torentii de pe versantii muntosi au indepartat pietrele de la intrare. Noua pestera se afla la mai putin de 100 de kilometri de Qumran, unde au fost descoperite Manuscrisele de la Marea Moarta. Intregul areal adapostea, odata, diferite comunitati. In primul rand, aici s-au adapostit crestinii care au parasit Ierusalimul, dupa caderea orasului, in anul 70 d.C. Nu departe de pestera unde au fost gasite codexurile cu foite de plumb, se aflau grotele folossite drept sanctuare de catre rebelii lui Simon Bar Kokhba, cel care a condus a treia si ultima revolta a evreilor impotriva ocupantilor romani, intre 132-136 d.C. In aceeasi regiune se afla si secta esenienilor, si tot acolo isi exprimau credintele fariseii si saducheii. Din punct de vedere religios, timpul cand au fost ascunse codexurile este marcat, in primul rand, de separarea dintre crestinism si iudaism, cu tot ce presupune acest lucru, oficieri religioase tinute in secret, prigonirea adeptilor altor culte, cautare de teritorii noi, dar si exprimari culturale. Textele sacre din Iordania, de exemplu, adunate sub forma de carte, si nu de suluri, ca textele de la Qumran, marcheaza exact inceputul crestinismului. In interiorul pesterii din Iordania, pe pereti, se aflau niste nise in care erau depozitate cartulii si sigilii metalice, in total peste 70 de foite de plumb, legate cu inele pe o latura, ori legate pe toate cele patru laturi, sigilate, ceea ce conduce spre ipoteza ca erau codexuri sacre. Fiecare codex contine opt, noua pagini de plumb, scrise pe ambele parti, in alfabetele ebraic si fenician. Cuvintele sunt codificate, iar imaginile stilizate, existand si simboluri inca nedeslusite, chiar si o harta a Ierusalimului.
“Cartea Revelatiei”, sigilata pentru viitor

Codexul care contine si presupusul portret al lui Iisus era sigilat si el cu inele de plumb, pe toate cele patru laturi, si nu mai fusese deschis de la data depozitarii in pestera. Era cu certitudine o carte sacra, continand si numele secrete ale lui Dumnezeu, pe care numai Marele Preot din Templul din Ierusalim le putea pronunta, in ziua de Yom Kippur. Pe una dintre foitele de plumb din acest codex se poate observa un chip asemanator cu cel al Mantuitorului, asa cum este cunoscut din icoanele clasice. Pe fruntea lui se distinge chiar si o coroana de spini. Pe partea cealalta a paginii, se afla acelasi portret, dar fara barba! Textele de pe aceste pagini sunt codificate, scrise cu caractere feniciene si inca nu au fost descifrate in totalitate.
Pe una dintre pagini exista o referire la “Salvatorul Ierusalimului”. Un palmier reprezinta, conform canonului, Casa lui David, din care prorocii anuntau nasterea lui Mesia, Salvatorul. Aranjamentul sub forma de stea, de sub palmier, reprezinta, sunt de parere specialistii, Casa lui Iosif. Pe o alta foita, se vad zidurile Ierusalimului si crucile pentru martirii, ridicate de romani in afara cetatii, posibila referire chiar la crucificarea lui Iisus si a celor doi hoti. Multi cercetatori sunt de parere ca acesta este codexul sacru, sigilat, care contine informatii ce trebuie aduse la cunostinta omenirii la un moment dat, la care face referire Biblia, numind-o “Cartea Revelatiei a lui Iisus” sau “Apocalipsa lui Ioan”!

Cercetatoarea Margaret Barker, presedinte al Societatii de Studiu al Vechiului Testament din Marea Britanie, expert renumit in domeniu, crede ca aceste codexuri sunt artefacte proto-crestine, stiut fiind ca in iudaism portretizarea figurilor considerate sacre era strict interzisa, considerandu-se a fi idolatrie. Aceasta lege s-a transmis si primilor crestini. Si totusi, in acest codex sigilat exista chiar doua chipuri ale unui personaj sfant, numit “Salvatorul Ierusalimului”. Margaret Barker considera ca este vorba de o secta mesianica, una dintre putinele care a acceptat ca Iisus era chiar Mesia cel asteptat. In acest caz, chipul care apare in codex este foarte posibil sa fie chiar chipul lui Iisus, portretizat de cineva care l-a cunoscut in timpul cand a trait sau l-a realizat dupa descrierea unuia care l-a cunoscut.
Scrierile lui Bar Yochai?
Un alt specialist, Robert Feather, o autoritate in descifrarea Manuscriselor de la Marea Moarta si autor al volumului “Misterul sigiliilor de cupru de la Qumran” crede, insa, ca aceste codexuri descoperite in pestera din Iordania sunt legate de rebelii lui Bar Kokhba, care au reusit dupa patru ani de lupte sa intemeieze un stat iudeu independent, timp de doi ani, pana ce romanii l-au ocupat. Drept urmare, evreii au fost opriti sa intre in Ierusalim. Adeptii lui Bar Kokhba il aclamau, in timpul cat a restaurat statul iudeu, ca “Salvatorul Israelului”. Liderul spiritual al revoltei, rabinul Shimon Bar Yochai, a pus bazele unei forme mistice a iudaismului, care azi este cunoscuta drept Kabbalah. Feather sustine ca Yochai s-a ascuns intr-o pestera timp de 13 ani, scriind, in secret, comentarii asupra textelor biblice, Zoharul. Mai tarziu, scrierile lui Yochai s-au dezvoltat in “invataturile Kabbalei” si este foarte posibil ca acestea sa fie continute in codexurile gasite in pestera din Iordania. Feather isi bazeaza ipoteza pe faptul ca pe una dintre foite a descifrat semnatura cifrata a rabinului Bar Yochai.O alta particularitate a acestor codexuri este faptul ca au fost turnate in foite de plumb, aparent in incercarea de a le face sa dureze in timp.
Sunt unice din acest punct de vedere, pana atunci fiind cunoscuta redactarea prin inscriptionare. Feather subliniaza ca timp de 400 de ani acest tip de codex nu a mai fost folosit de nimeni, iar cand au aparut cartulii metalice, dupa 400 d.C., acestea erau inscriptionate, nu turnate. David Elkington, expert britanic in istoria religiilor, nu are nici o indoiala ca aceste codexuri au fost realizate chiar de adeptii lui Iisus, care si ei fusesera opriti sa intre in Ierusalim, gasindu-si adapost prin pesterile din zonele nefrecventate de romani. Este vorba de un codex cu adevarat sacru, irepetabil, de aceea au ales un mod unic de reprezentare. Codexul ar infatisa judecarea lui Iisus, punerea coroanei de spini pe frunte de catre soldatii lui Pilat din Pont. Crucificarea este sugerata de crucile care se vad in afara zidurilor orasului Ierusalim, dupa cum considera Philip Davies, profesor emerit de Studii Biblice de la Universitatea Sheffield. Acesta crede ca a identificat si grota in care a fost depus trupul Mantuitorului si care este insemnata pe harta. Este posibil sa se faca referire si la Inviere, dar textele nu au putut fi descifrate inca. Faptul ca Iisus este reprezentat si fara barba, pe verso-ul paginii in care este reprezentat cu barba si coroana de spini, ii determina pe Elkington si Davies sa creada ca in codex sunt surprinse mai multe ipostaze ale vietii lui Iisus.

Considerate falsuri, la inceput
C0dexurile se afla in prezent la beduinul Hassan Saida, din Umm al-Ghanim, in apropiere de Marea Galileei, Israel. Familia lui este considerata a fi una instarita, practicand comertul. Saida, in varsta de 35 de ani, este casatorit si are cinci copii. Desi exista zvonuri ca nu el este beduinul care a descoperit codexurile, ci doar cel care le-a cumparat, el sustine ca acestea sunt mostenire de la bunicul sau, care le-a mostenit de la parinti, fiind de peste 100 de ani la el in familie.
Totusi, prima referire la nemaipomenita descoperire s-a facut in urma cu cinci ani, partenerul lui Saida fiind cel care a negociat pentru el artefactele. Codexurile ar fi fost cumparate de Saida, fiind trecute prin frontiera de catre soferii care lucrau pentru el. Cel mic, de marimea unei carti de credit, a fost purtat la gat, pe un lantisor, de catre unul din soferi. Cele mai mari au fost ascunse sub masina. Pentru plata artefactelor, Saida a apelat la avocatul sau, din Haifa. Asa s-a aflat de ele. Cercetatorii care l-au vizitat pe Saida pentru a vedea artefactele le-au gasit acoperite cu ulei de masline, pentru a le conserva, o metoda total nepotrivita. In ciuda sumelor enorme care i-au fost oferite de colectionari din Israel si Europa in schimbul codexurilor, Saida nu a vrut sa le vanda. La inceput, insa, in 2007, cand nu stia pe ce pusese mana, a contactat celebra casa de licitatii londoneza Sotheby’s, pentru a le expertiza. Nu a fost trimis nici un expert, din cauza ca Saida nu a putut sa dovedeasca in ce mod au fost gasite. Mai tarziu, o palestinianca l-a contactat pe jurnalistul britanic Nick Fielding, rugandu-l sa-i gaseasca un expert de la British Museum. Fielding a calatorit in Israel si a obtinut o scrisoare din partea Autoritatii Israeliene pentru Antichitati, prin care se aproba ridicarea unor mostre pentru expertizare. Parerea expertilor de la Autoritate era ca aceste codexuri sunt falsuri.
Expertizate in laboratoarele de la Oxford si Dubendorf
Fielding a umblat pe la multe muzee mari, dar nici unul nu a vrut sa se implice, atata timp cat nu se cunostea provenienta codexurilor. Robert Feather, care este si inginer metalurg, i-a recomandat Laboratorul de metalurgie de la Universitatea Oxford. Expertiza a fost facuta de dr. Peter Northover, seful catedrei de Stiinta Materialelor, care a lucrat cu Grupul de Arheologie. Northover este expert in analiza materialelor metalice antice. El a trimis cateva mostre si la Laboratorul de Studii ale Materialelor din Dubendorf, Elvetia. Rezultatele ambelor laboratoare atesta faptul ca, dupa modul de turnare si dupa compozitia materialului, artefactele sunt originare din partile Mediteranei, din timpul ocupatiei romane. Cu toate acestea, cercetatorii internationali, inca sub impresia falsurilor grosolane ale osuarelor in care s-ar fi aflat Ioan, fratele lui Iisus, si alti membri ai familiei, nu au vrut sa cerceteze initial codexurile. Incet, incet, unul cate unul au inceput, totusi, sa se intereseze de artefacte. Primele cercetari sunt net in favoarea ipotezei care sustine ca este vorba de primele carti sfinte ale crestinismului, poate primele Evanghelii, scrise chiar in zilele imediat urmatoare crucificarii lui Iisus, poate chiar de catre discipolii sai, inainte de a se imprastia prin lume, pentru a-i duce cuvantul.
Nu insa inainte de a se ingriji sa lase marturie peste ani “Cartea Revelatiei” si alte texte sacre, asezate in pestera din Iordania, a carei intrare a fost acoperita cu pietre, astfel incat sa nu fie descoperita prea curand. Si poate ca nu ar fi fost descoperita, daca nu s-ar fi produs torentul care a antrenat pietrele de pe versant, deschizand intrarea in pestera.

Directorul Departamentului de Antichitati din Iordania, Ziad al-Saad, care a studiat codexurile, considera ca acestea au fost realizate de adeptii lui Iisus, la scurta vreme dupa crucificarea lui. “Cu certitudine, aceste codexuri sunt mult mai importante decat manuscrisele de la Marea Moarta, poate cea mai importanta descoperire arheologica din istorie. Ne aflam in fata adevaratului chip al lui Iisus Hristos”.