Razboaiele nucleare ale antichitatii

Literatura antica este plina de referiri la arme de distrugere in masa, folosite de zeii primordiali. Multi istorici le considera mitologie, fara nici o legatura cu tehnologia moderna. Dar, la o analiza mai atenta, corelata cu descoperirile arheologice, aceste referiri pot intra in categoria "istorie", cu tot ce implica domeniul. Chiar daca uimesc, chiar daca par incredibile, in timpuri greu de datat au existat razboaie in care s-au folosit bombe atomice si cu neutroni, dar si tehnologie militara inca necunoscuta

Mania zeilor sumerieni

Sumerul, una din primele mari civilizatii ale lumii, cu orasele sale prospere, patronate de puternici zei inruditi intre ei, a disparut dintr-o data. Oamenii au murit de o moarte cumplita, animalele au pierit, apa a fost otravita, solul a devenit neroditor. Ce anume a provocat un asemenea sfarsit brusc? Raspunsul se afla in legendele sumeriene, cele mai vechi documente scrise din lume: mania zeilor si armele lor de distrugere in masa.
"Miturile din Kur" amintesc despre un prim razboi dintre zeii tineri si zeita primordiala Tiamat, mama unor progenituri monstruoase. Intr-una din versiuni, Ninurta,

unul din zeii tineri, infrunta un imens dragon zburator, fiu al lui Tiamat, ce salasluia in Kur. Aflat la bordul unui vehicul zburator, Ninurta asculta sfaturile armei sale "personificate", Sarur, care il ghideaza in urmarirea inamicului si-i spune ce sa faca pentru a-l distruge. Doborarea dragonului are efectele unei bombe atomice: apa a fost otravita, solul nu mai rodea nimic. "Micile rauri erau pline de mizerie, campurile din imprejurimi se uscau, nici o graunta nu crestea". Ca sa reduca efectele nocive, Ninurta "a asezat deasupra lesului dragonului un maldar de stanci si a construit canale ca sa aduca apa din raurile curate, pentru a purifica tinutul Kur". Intr-o alta versiune, Innana, verisoara lui Ninurta, o ameninta pe Tiamat cu o arma de distrugere in masa, care "incendiaza padurile si seaca apele in albiile lor, iar razele incandescente vor impiedica tinutul sa mai rodeasca vreodata".



Razboi in Eden

In Sumer, zeii din prima generatie isi construisera gradina E.din ("Casa Divina"), locul unde erau tinute semintele tuturor plantelor comestibile si animalele aduse din ceruri, ca sa-i hraneasca, dupa cum glasuieste epopeea "Atra-Hasis". E.din era un paradis atat pentru zei, cat si pentru "odraslele lor muritoare", oameni nascuti din plamada zeiasca si lut terestru, purtati in pantece de zeite-nascatoare. Si totusi, in acest sanctuar divin, s-a cuibarit si samanta discordiei, care a dus la distrugerea Sumerului. Suparati, marii zei au hotarat sa-l rada de pe suprafata pamantului.

Zeii primordiari din Ur

�

Pentru a intelege parametrii distrugerii, mentionam ca Ur era un oras cu 65.000 de locuitori, cu case de doua etaje, cu cate 14 camere. Si nu numai Ur a fost distrus. S-au gasit alte cinci lamentatii ale regilor din alte orase sumeriene, care incercau sa imbuneze zeii supremi. Numai ca acestia refuza. Marturia finalului depaseste cu mult imaginile apocaliptice din filmele lui Spielberg. Iata marturia unei supravietuitoare, Ningal, ea insusi de origine divina: "N-am mai putut pleca si ziua fatalitatii m-a prins aici. Urgia, ca un potop, s-a abatut asupra mea si a orasului. Eu, care pot zbura ca o pasare, n-am mai putut parasi orasul, care a fost distrus. Desi am strigat din toate puterile: "Intoarceti furtuna, indreptati-o spre desert!". Furtuna nu a fost abatuta. Vanturi dezastruoase au inceput sa bata, marii zei au coborat uraganul din ceruri. Cu zgomot asurzitor se spargeau fortificatiile, se zdrobeau corabiile, totul era ghidat din cer. Flacarile aprindeau totul si vantul le ducea cu repeziciune, iar caldura ardea pamantul. Urul a fost acoperit de cenusa ca de o haina alba de lana. Chiar in clipa cand furtuna iscata a lovit orasul, acesta a devenit o ruina, iar ziua a devenit noapte. Cadavrele oamenilor zac pretutindeni printre zidurile cazute, pe strazi, la marile porti, pe campurile deschise, unde altadata se adunau sa danseze si sa se bucure de viata. Acum zac secatuite de sange, care se scurge umpland crapaturile pamantului ca metalul ce umple formele. Lesurile se topesc ca untul uitat in soare".
O arma teribila a curmat istoria glorioasa a Sumerului! Locul unde a fost prosperul oras Ur nu a fost repopulat multa vreme, dupa cum atesta descoperirile arheologice.

Sodoma si Gomora

�

Distrugerea Urului poate fi asemanata cu modul in care au pierit orasele biblice Sodoma si Gomora, pedepsite de Dumnezeu cu foc si caldura imensa, care au distrus oameni, animale, vegetatie, transformand totul in vapori otravitori. Anul corespunde cu distrugerea oraselor sumeriene, aflate, se pare, pe acelasi camp de bataie. Alte cinci orase de campie au fost inundate in urma catastrofei. Cercetatorii au situat Sodoma si Gomora in apropierea Marii Moarte, presupunand ca explozia care a distrus orasele a cauzat si o rupere a malului sudic al marii, ceea ce a produs inundarea lor. Localnicii mai numesc Marea Moarta si "Marea lui Lot", singurul om caruia i s-a permis sa paraseasca Sodoma, impreuna cu familia sa, cu conditia sa nu se uite inapoi. Sotia lui a nesocotit porunca divina, a privit inapoi si, pedepsita, s-a topit intr-o coloana de sare. Inainte de catastrofa, valea era fertila si foarte populata. Arheologii britanici F.Albright si P. Hartland au descoperit ca asezarile din munti au fost abandonate brusc, in secolul 21 i.Hr., si nu au fost repopulate multe secole. Conform istoricului I.M.Blake ("The Palestine Exploration Quarterly"), apa din izvoarele de langa Marea Moarta este contaminata si astazi de substante radioactive.

Armele zeilor vedici

Mitologia vedica - Mahabharata, Ramayana, Rigveda - contine nenumarate descrieri ale armelor de distrugere in masa, folosite de clanurile divine ale Indiei. Exista ipoteze care asimileaza zeii sumerieni cu zeii vedici, sustinand ca a existat un singur razboi devastator intre generatiile zeiesti, care a ramas in memoria oamenilor la fel ca Potopul. Iar denumirea marelui razboi vedic este Kuruksetra, ce aminteste de "Miturile sumeriene din Kur".

Craterul Lomar, India

�

Vechea civilizatie a Indusului chiar a fost in relatii comerciale cu civilizatia sumeriana, dupa cum atesta numeroase sigilii gasite in arhivele regale mesopotamiene. Urmele fizice lasate de razboaiele in care s-au folosit arme nucleare (nisip vitrificat, fortificatii vitrificate, schelete, sol, ape care prezinta radioactivitate) exista in toate locurile unde "mitologia" situeaza conflictele. Marele razboi vedic, in care s-au folosit bombe atomice, s-a purtat tot intre o generatie tanara de zei si clanul conducator. Toti erau inruditi. Si unii si altii au folosit arme cu putere mare de distrugere si, in ultima instanta, bombe atomice si/sau cu neutroni. Aceste arme, "astras", au fost descrise in Mahabharata si in Rigveda: brahmaastras ("armele lui Brahma"), agniastras ("armele Zeului Focului, Agni"), suryaastras ("armele Zeului Soarelui, Surya"), indraastras ("armele lui Indra"), narayananastras ("armele lui Visnu") si varunasutras ("arme de apa"). Fiecare tip de armament avea efecte diferite, in functie de elementul cu care era asociat. Cele mai puternice erau brahmaastras si narayananastras. Acestea din urma cautau tintele metalice si distrugeau orice avea legatura cu metalele. Cand o astfel de "munitie" a fost lansata, zeul Krisna, cunoscandu-i efectul, si-a sfatuit soldatii sa arunce armele metalice si orice alt accesoriu metalic, pentru a scapa cu viata. Exista mai multe pasaje, dispersate in cartile vedice, in care sunt descrise efectele brahmaastra: "Gurkha, la bordul puternicei vimana, a potrivit un singur proiectil, incarcat cu intreaga putere a Universului... O coloana incandescenta de fum si flacari, la fel de stralucitoare ca zece mii de sori, a "inflorit" in toata splendoarea. Explozia la sol a ridicat cercuri de fum, ca si cand ar fi fost ciuperci gigantice... Era o arma necunoscuta, un trasnet de fier, un gigantic mesager al mortii, care a redus la cenusa intreaga rasa a Vrisnilor si Andakasilor!... Un soc puternic a scuturat pamantul, ducand valul de caldura. Corpurile erau atat de arse, incat nu puteau fi recunoscute... Vasele s-au facut tandari, fara o cauza vizibila; pasarile au devenit albe... Un vant puternic a inceput sa bata, ducand praful si flacarile pana departe. Elefantii si alte animale se aprindeau ca tortele si alergau pana cadeau moarte la pamant... Dupa cateva ore, toata mancarea era infectata. Chiar si cea mai bine gatita era plina de felurite tipuri de viermi... Pasarile zburau nebuneste. Soldatii se aruncau in izvoare, ca sa se spele si sa curete echipamentul, dar fara folos. Parul si unghiile le cadeau".
Agniastras erau arme de foc care se ghidau dupa sunete, reusind sa doboare aparatele de zbor invizibile ale inamicului. Asvatthaman a recurs la o agniastra "capabila sa distruga o lume intreaga". Krisna a reusit sa-i devieze punctul de impact, dar efectele ei au fost resimtite de femeile din clanul Pandava, care au ramas sterile multi ani. Si animalele au nascut pui cu malformatii oribile. "Soarele parea ca s-a coborat din ceruri, ziua s-a transformat in noapte, aerul s-a infierbantat, un vant devastator s-a iscat. Cerul a strigat, Pamantul i-a raspuns, tot Universul a suferit!"

Schelete radioactive, nisip vitrificat

La fel ca orasele sumeriene si ca acelea biblice, si marile orase ale Indusului, Harappa si Mohenjo-Daro, prezinta "urme" evidente ale unei distrugeri cauzate de arme nucleare si cu neutroni. Scheletele ce zac pe strazi, multe tinandu-se de mana, surprinse in alergare de urgia care s-a abatut brusc asupra lor, sunt printre cele mai radioactive, asemanatoare cu cele de la Hirosima si Nagasaki.

Mohenjo-Daro

�

Au fost datate la 2.500 i.Hr., dar radioactivitatea poate modifica datarea, in sensul ca arata o data mult mai recenta. Istoricul rus A. Gorbovski a raportat gasirea unui schelet care prezinta o radioactivitate de 50 de ori mai mare decat cea normala. La Mohenjo-Daro a fost descoperit si un strat gros de sticla verde, rezultat al topirii lutului la peste 1.500 de grade. S-a sustinut ca s-a gasit si epicentrul exploziei, loc in care totul este cristalizat, topit sau formand un conglomerat sticlos. Misterioasele pietre negre lucioase gasite in epicentru erau de fapt vase de lut, topite la o temperatura extrema. In tot orasul nu au fost gasite decat cele 44 de schelete de pe strada, ceea ce indica faptul ca s-a stiut ce urmeaza si populatia apucase sa fuga din timp. In nordul Indiei, exista si alte ruine care atesta explozii de mare magnitudine. Una din ele, aflata intre Gange si Muntii Rajmahal, indica existenta unui val intens de caldura, de peste 1000 de grade. Peretii si fundatiile formeaza un conglomerat vitrificat! Orasul a fost distrus din temelii. Un strat radioactiv acopera si o zona de peste trei kilometri, la zece kilometri de Jodhpur. Aici, cercetarile au inceput din motive de sanatate. In regiune se inregistrau numeroase cazuri de cancer, avorturi spontane si nasteri de copii cu malformatii. Cauza era un nivel de radioactivitate atat de ridicat, incat autoritatile au interzis accesul in zona. La 400 de kilometri nord-est de Bombay, se afla "craterul Lomar", de 2.154 metri in diametru si adanc de 150 de metri. A fost catalogat drept "crater de impact" si este singurul impact cunoscut in bazalt, fiind necesara o presiune de 600.000 de atmosfere ca sa-l formeze. Impactul a fost insotit si de o caldura intensa, care a format sferule de sticla bazaltica. Nu exista nici un material meteoritic, asa ca ipoteza prabusirii unui corp ceresc nu este posibila.