Mumiile din Tarim

Enigma mumiilor vechi de 4.000 de ani, descoperite în nord-vestul Chinei,

şi care prezintă trăsături europene 

 

Mumiile din Bazinul Tarim au fost descoperite începând cu 1974 de către exploratori precum Sven Hedin, Albert von Le Coq şi Sir Aurel Stein, în inima deşertului Taklamakan, din nordul Tibetului.

Aceştia au descoperit întâmplător mumiile în căutările lor privind antichităţile din centrul Asiei. Începând din acest moment, multe mumii au fost găsite şi analizate, majoritarea dintre ele fiind expuse astăzi în cadrul muzeului Xinjiang.

Marea majoritate a mumiilor au fost descoperite în partea estică a Bazinului Tarim: în zona Lopnur, Subeshi lângă Turfan, Kroran, Kumul şi în partea sudică: Khotan, Niya şi Qiemo.

Oamenii îngropaţi aici au decedat în urmă cu aproximativ 4.000 de ani şi, totuşi, trupurile lor au fost foarte bine conservate, descompunerea naturală fiind evitată din cauza atmosferei uscate şi a solurilor alcaline din Bazinul Tarim. Acest aspect a dat oamenilor de ştiinţă posibilitatea de a studia corpurile lor fizice (craniu, trasaturi, înalţime, etc.), veşmintele cu care aceştia au fost îngropaţi precum şi darurile funerare.

Timp de secole s-a  crezut că, datorită reliefului local, popoarele Chinei antice au fost izolate şi au evoluat fără contacte cu Europa. Mumiile din Tarim contrazic însă această convingere şi sugerează că au avut loc anumite forme de schimburi culturale.

 Testele cu radiocarbon executate la Universitatea din Beijing au demonstrat că cele mai vechi fragmente datează de acum 3.980 de ani. Chinezii au anuntat într-un raport publicat recent ca mumiile au origini amestecate, ADN-ul lor conţinând atât elemente europene cât şi siberiene şi provin, cel mai probabil, din afara Chinei.

Cele aproximativ 200 de mumii descoperite împărtăşesc multe trăsături tipice tipului caucazian (trupuri alungite, fete colţuroase, ochii încastraţi), multe dintre ele au părul intact, variind la culoare de la blond la roşu şi brun închis, fiind în general lung, buclat şi împletit.

Cele mai timpurii mumii au fost descoperite la Qäwrighul şi datează din 1.800 î.H., sunt de rasă caucaziană, cu trăsături fizice apropiate de populaţia epocii bronzului din sudul Siberiei, Kazakstan, Asia Centrală şi Volga inferioară.

În cimitirul din Yanbulaq au fost descoperite 29 mumii care au fost datate între 1.100–500 î.H., 21 din ele fiind de rasă mongoloidă – cele mai timpurii mumii mongoloide găsite în Bazinul Tarim, iar 8 sunt de rasă caucaziană, la fel cu cele găsite la Qäwrighul.

Săpând prin cele cinci straturi de morminte, arheologii chinezi au descoperit aproximativ 200 de pari din lemn, fiecare înalt de câte 4 metri. La baza stâlpilor se aflau bărci, aşezate invers şi acoperite cu piei de vite. Trupurile din interior au fost îngropate în luntre cu susul în jos. Alături de cadavre, se aflau daruri funerare, între care coşuri împletite, măşti sculptate şi ierburi medicinale.

S-au păstrat intacte şi hainele mumiilor, tehnica realizării acestora indicând o origine comună cu tehnica realizării îmbrăcăminţii de către populaţia neolitică indo-europeană.

Expertul în textile Elizabeth Wayland Barber, care a examinat hainele de tartan, a considerat că au legătură cu cele din Anatolia, din Caucaz şi din zona de nord a Mării Negre.

Textilele găsite cu mumiile sunt de tip european timpuriu şi sunt similare cu textilele găsite pe corpurile minerilor din minele de sare din Austria, datând aproximativ din 1.300 î.H. Antropologul Irene Good, un specialist în textilele europene timpurii, consideră că modelul ţesutului în diagonală indică utilizarea unui război de ţesut destul de sofisticat, iar hainele mumiilor de la Tarim sunt exemplul estic cel mai cunoscut al acestui tip de tehnică de ţesut.

Printre cele mai interesante mumii descoperite în deşertul Taklamakan se numără:

 

 “Bărbatul din Yingpan” - o mumie aproape perfect conservată veche de 2.000 de ani. Ea aparţine unei populaţii caucaziene şi a fost descoperită în 1995 în regiunea cu acelaşi nume. Este de înălţime mare, având aproape 2 metri.

Bărbatul din Yingpan nu numai că a avut o mască dintr-o foiţă subţire de aur, mască de tradiţie greacă, care acoperea faţa lui cu barbă blondă, dar de asemenea purta haine roşii şi maro, brodate cu fir de aur, confecţii cu design tipic vestului Europei.

 

 

 

 

“Omul din Cherchen” – o mumie veche de 3.000 de ani, este un bărbat de peste 2 m, cu plete lungi, blond-roşcate, îmbrăcat în haine din piele frumos croite. A fost probabil o fostă căpetenie locală, iar cercetările au arătat că trupul îi fusese uns cu balsam şi s-a conservat atât de bine, încât acum i se văd şi tatuajele de pe faţă.  

“Frumoasa din Loulan” datează de acum aproximativ 4.000 de ani. Ea a avut la moarte aproximativ 40 de ani şi a fost îngropată cu un coş de cereale. Această femeie are părul roşu şi poartă un fel de haină de pânză de tartan (lână de oaie şi capră). Surpriza a apărut atunci când în laborator s-a aflat că “materia primă” a ţesăturilor provenea de la rase de animale domestice care pe atunci trăiau doar în Europa. 

Mumii din “Mormântul nr. 2”

Prima mumie tocharină nordică a fost descoperită în 1.989 şi este o femeie cu părul lung, blond, foarte bine conservat de atmosfera aridă. Bazându-se pe membrele ei parţial dezmebrate şi datorită faptului că ochii ei au fost scoşi din orbite, arheologii cred că ea a fost victima unui sacrificiu uman.

 

Acest băieţel mumifiat, care avea aproximativ 1 an, a fost găsit în acelaşi mormânt. De asemenea, se consideră că a fost victima unui sacrificiu uman şi că a fost îngropat de viu.

 

Mumia unei femei tocariene cu părul lung, roşcat, perfect conservat. Articolele din material ţesut, identice cu stofa celtică, au dovedit foarte clar originile indo-europene ale tocharienilor. Această femeie avea aproximativ 40 de ani şi a fost descoperită în camera principală a aceluiaşi mormânt. Statura sa înaltă, nasul mare şi părul său roşcat indică faptul că ea a fost de origine europeană.

 

Mumii din cimitirul Wupu

Această mumie aparţine unei femei de 18-20 de ani şi este expusă în cadrul muzeului din Khumul. Trăsăturile ei şi în mod particular orbitele, indică originea caucaziană.

 

Mumia aparţine unui bărbat tocharian cu păr blond-roşcat. Trăsăturile sale europene s-au păstrat după aproape 3.500 de ani şi se apreciază ca avea în jur de 40 de ani la momentul decesului.

O echipă de chinezi şi americani care au lucrat în Suedia au testat 52 de mumii, inclusiv mumia numită "Frumoasa din Loulan". Cercetătorii au confirmat că mumiile sunt descendenţi ai populaţiilor din Eurasia de Vest. Descoperirea este extrem de importantă pentru că se leagă astfel estul de vestul Eurasiei în primele stadii ale civilizaţiei, respectiv epoca bronzului şi începutul epocii fierului.

Oamenii de ştiinţă chinezi au ezitat înainte de a da acces la probe de ADN, deoarece au fost îngrijoraţi de creşterea naţionalismului uighur care o privesc pe Frumoasa din Loulan ca pe un simbol naţional şi pentru a preveni jafurile monumentelor naţionale de către străini.

În 2007, guvernul chinez a permis unei echipe National Geographic, conduse de Spencer Wells, să examineze ADN-ul mumiilor. Wells a fost capabil să extragă ADN din interiorul mumiilor şi rezultatele preliminare indică că mumiile nu au avut o singură origine, ci au provenit din Europa, Mesopotamia, India şi alte regiuni care urmează să fie stabilite.

Victor Mair, un profesor de literatură şi religie chineză şi indo-iraniană de la Universitatea din Pennsylvania, specialist în cadavre vechi şi co-autor al "Mumiile din Bazinul Tarim", apreciază, pe baza probelor disponibile, că, în primii 1.000 de ani după ce a trăit mumia numită “Frumuseţea din Loulan”, toată populaţia din Bazinul Tarim au fost caucazieni. Popoarele din Asia de Est au început să apară în zona de est din Bazinul Tarim cu aproximativ 3.000 de ani în urmă, iar populaţia uighură a sosit după anul 842 î.H. Mair apreciează că noile dovezi ne impun o reexaminare a cărţilor vechi chineze care descriu figuri istorice sau legendare de mare înălţime, cu ochi albaştri sau verzi, nasul lung, bărbi pline şi păr roşu sau blond.

Unii cercetători fac o legătură pe baza izvoarelor vechi între popoarele indo-europene din zona Mării Megre şi mumiile din Bazinul Tarim. Un argument în favoarea acestei ipoteze ne poate veni de la ceramica de Cucuteni. Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni şi o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Între cele două culturi este o distanţă de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu faţă de cea de la Cucuteni.

Acest lucru poate fi explicat doar printr-o deplasare a populaţiilor.

Expertizele ADN demonstrează că mumiile din deşert au o “genealogie” complexă, întinsă din Europa Vestică până în India, din stepele Asiei Centrale până în Mesopotamia şi China. Acest aspect poate duce la concluzia că, pe lângă rolul de “încrucişare” de drumuri, Tarim-ul a fost şi centrul unei civilizaţii necunoscute până acum, un soi de “Turn Babel” unde trăiau neamuri diverse, care s-au “combinat” între ele.